untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Duminica, 19 noiembrie 2017, 08:58
POLITICA  acum 4 ani

Alexandru Visinescu tortionar inchisoarea Ramnicu Sarat Buzau

Băsescu şi Vişinescu




Băsescu şi Vişinescu
Văzându-l pe torţionarul Vişinescu pe diverse posturi de televiziune cum dădea cu pumnii în toate părţile, la venerabila vârstă de 88 de ani, spre ziariştii din jurul lui, chiar ştiindu-se filmat de numereoasele camere de luat vederi, m-au trecut fiori. Nu puteam să nu mă întreb câţi pumni o fi împărţit la tinereţe bieţilor deţinuţi politici, în umbra rece a penitenciarului pe care îl conducea, când se ştia la adăpost de orice priviri indiscrete, nu numai de vreo cameră de filmat.

Imaginile în sine au fost apoi comentate savuros, pe larg, în emisiunea din aceeaşi seară a lui Mihai Gâdea, pe postul Antena 3, atât de drag inimii lui Băsescu. Şi cum tot s-au comentat, cu această ocazie, şi faptele de vitejie – financiară, de data asta – ale lui Eugen Tomac, proaspătul preşedinte al noului Partid Mişcarea Populară, năşit ştim cu toţii de cine, care Tomac a prăduit, conform Curţii de Conturi, un milion de euro pentru voturi în favoarea lui Băsescu din partea „românilor de pretutindeni”, nu se putea să nu fac legătura între torţionarul anilor '50 şi marinarul de astăzi, surprins de câteva ori în posturi violente faţă de concetăţeni.

Tot la o emisiune TV s-a văzut ceva mai demult, cu deliciile detaliului, deşi rod al unui gest grăbit şi parşiv, lovitura aplicată cu dosul palmei de candidatul Băsescu prin 2004, în plină campanie electorală, unui copil, care, ce-i drept – şi ăsta o fi fost un păcat capital! –, zâmbea cam mânzeşte. Noroc că justiţia noastră, oarbă cum o ştim şi cum chiar ar trebui să fie, pe bune, l-a spălat de păcate dând verdictul că totul e un trucaj (!). N-au ajuns însă în justiţie declaraţiile proprii despre aruncarea unor şerpi pe mesele colegelor, la cantină, pentru a-i rămâne junelui Traian mâncarea acestora. Ar fi fost culmea! Nici ale unor apropiaţi, relatând un la fel de cunoscut episod de dat cu capul în gură unui ins ce-l călcase pe nervi. Un avocat l-a dat mai apoi în judecată pe şeful statului că l-a lovit în plină stradă ieşind de la cârciumă, doar pentru că-i adresase nişte vorbe ireverenţioase. Unul din securiştii ce-l primiseră în grijă pe elevul Băsescu a relatat pe Antena 3 (deci nedemn de încredere) cum acelaşi viteaz îşi pălmuise o colegă peste masă, tot la cantină. Cazul Năstase este, din nou, pilduitor, prin încrâncenarea cu care procurorii şi judecătorii de la ditamai ÎCCJ l-au urmărit şi condamnat fără probe la doi ani de închisoare, după care au ţinut cu dinţii ca fostul prim-ministru să nu cumva să fie eliberat măcar cu o zi înainte de termen, nescăzându-i nici zilele de spitalizare consecutive gestului suicidar şi refuzând cu tot dinadinsul să-i recunoască dreptul diminuării pedepsei pentru a fi fost un deţinut model, prin invocarea faptului de neiertat că s-a exprimat mereu, de la umbra zăbrelelor, împotriva lui Traian Băsescu. A urmat la rând doctorul Brădişteanu, cel care l-a îngrijit la spital, inculpat de aceiaşi procurori băsişti pentru, cică, favorizarea infractorului, un proces absurd, aflat încă în curs. Dovadă a unei răutăţi funciare a aceluiaşi conducător, transmisă, telepatic desigur, justiţiabililor, care, ca de obicei, aşteptau cu sufletul la gură inspiraţia divină.

Una peste alta, cu atâtea şi atâtea fapte şi potriviri, n-am putut să nu fac legătura între torţionarul de acum o jumătate de secol şi preşedintele nostru, gândindu-mă cum ar fi procedat el atunci, dacă ar fi fost în pielea lui Vişinescu. M-am îngrozit, trebuie să recunosc. Posibil să nu se fi mulţumit doar cu lovituri aplicate hoţeşte, cu dosul palmei, iar şerpii inofensivi de pe masa cantinei studenţeşti sau a liceului, a cui o fi fost, ar fi putut să fie, în celulele umede, ascunse privirilor, chiar vipere din cele mai veninoase, căci cobre nu cred să fi avut la îndemână.

Întorcându-mă la Vişinescu, nu mi-am putut refuza ideea unui lung proces, pe parcursul câtorva ani lungi, la capătul căruia comandantul de penitenciar să iasă cu faţa curată pe treptele vreunei înalte sau mai puţin înalte curţi şi să declame cu voce înecată în lacrimi, bâţâind din mâini şi cu genunchii tremurători, în faţa camerelor de luat vederi, adresându-se celui care i-a stricat, vremelnic, imaginea:

– Să-ţi fie ruşine, Mihai Gâdea!

Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook