untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Duminica, 19 noiembrie 2017, 03:03
SOCIAL  acum 4 ani

Ionut Anghel copil ucis maidanezi bucuresti

Când moartea e mai bună ca viaţa




Când moartea e mai bună ca viaţa
Sunt ceea ce unii ar numi, cu o grimasă de dezgust, „iubitoare de javre”. Nici nu aş putea fi altfel, după ce am locuit timp de 11 ani, la bloc, pe o stradă din sectorul 3 al Capitalei. Aici, am văzut generaţii de maidanezi morţi. Cadavrele lor cu limbile-ntr-o parte îmi presărau, periodic, drumul spre metrou. Cel mai adesea, erau otrăviţi, dar, uneori, trupurile lor străpunse de ţepuşe păreau să-i fi servit unui sadic. Hoiturile care, vara, se umflau şi crăpau, repede, scoţând la iveală viermuiala dinăuntru putrezeau în stradă, până se îndurau să le ridice gunoierii.  Leşa a zăcut cinci zile pe maidanul dintre blocuri. După-amiaza, copiii o foloseau drept ţintă, înfigându-i în trupul inert săgeţi suflate prin tuburi de plastic. Când adia vântul prin blana ei lungă şi neagră, unduind cornetele de hârtie, părea că se trezeşte la viaţă.

Apoi, când primarul Băsescu a propus uciderea în masă a maidanezilor, unii cetăţeni de pe strada mea s-au apucat s-o facă  la lumina zilei, pe cont propriu. Vecina mea de la unu, înarmată cu o coadă de mătură, care încolţise un câine alb şi scheletic, adăpostit pe casa scării. Îl lovea în strigătele de îmbărbătare ale bătrânei sale  mame şi ale unui privitor de la trei. Câinele parcă paralizase.  Scheuna ascuţit şi se făcuse una cu peretele. O zeamă maronie şi puturoasă ţâşnise din el şi se scurgea spre papucii furioasei domnişoare F. Cu greu, l-am scos din mâinile ei şi l-a făcut să mă urmeze, tremurând, treaptă cu treaptă.

Administratorul blocului meu, care, împreună cu un mic comitet, i-au întâmpinat cu bâte şi pietre pe maidanezii întorşi, castraţi şi vaccinaţi, în curtea din spate. Îi fugăreau, urlând, în jurul clădirii.  Administratorul, cu burta jucându-i peste pantaloni şi chipul schimonosit, îi aştepta la strâmtoare. Icnea ori de câte ori parul mânuit cu putere lovea asfaltul. Câinii au fost însă mai iuţi de picior.După ce am trăit multe astfel de scene, am ajuns să mă întreb dacă eutanasierea maidanezilor n-ar fi mai bună pentru ei decât traiul pe străzi. Noi, iubitorii de javre, nu-i putem lua acasă pe toţi, nu-i putem opri pe iresponsabili să-i abandoneze şi nu putem împiedica accidente sfâşietoare, ca acela căruia i-a căzut victimă Ionuţ.  Nici câinii, nici oamenii nu se mai schimbă. Soluţia de compomis – sterilizarea în masă, eutanasierea celor agresivi şi bolnavi, încurajarea adopţiilor şi pedepsirea drastică a abandonului – presupune o răbdare, pe care majoritatea bucureştenilor nu sunt dispuşi să le-o mai acorde. Să nu-şi închipuie însă că, fără maidanezi, spaţiul public va deveni blând şi steril, iar viaţa lor mai frumoasă.

Eu, îngrozită de sălbăticia semenilor mei, mi-am vândut, cu ani în urmă, apartamentul şi mi-am cumpărat o căsuţă cu curte, la periferie. Pe cei patru câini din spatele blocului i-am luat cu mine. Cea mai plăcută amintire este cu ei, tolăniţi la piciioarele mele, în timp ce stau la soare sub un zarzăr în floare şi nu mă gândesc la nimic.

Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook