untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Duminica, 19 noiembrie 2017, 02:58
POLITICA  acum 2 ani

lupta anticoruptie romania

Falsa apocalipsa a luptei anticoruptie




Falsa apocalipsa a luptei anticoruptie
După un suspect silenzio stampa de câteva săptămâni pe subiectul deciziei Curţii Constituţionale, cu privire la scoaterea SRI în afara jocului de urmărire penală pus în aplicare de procurori, subiect care ar fi trezit din somn şi un panda prea istovit pentru a-şi scoate partenera la nişte frunze de bambus, darmite pe jurnalişti şi „pasionaţi” într-ale justiţiei, cavalerii apocalipsei judiciare româneşti s-au dezlănţuit, în presă şi pe Facebook. Dracu’ a luat forma CCR şi o dată cu ea şi lupta anticorupţie. SRI s-a smiorcăit şi el, băgând la înaintare siguranţa naţională, care vezi doamne, nu va mai fi vreodată ce a fost. În tot acest amalgam de lipsă de informare şi proastă interpretare a legilor şi efectelor lor, dacă nu de manipulare şi partizanat făţiş, singurii care par a nu transpira din toţi porii în public sunt chiar cei care dau la hârleţul justiţiei: procurorii. Ba chiar cea invocată de campionii dreptăţii înfăptuite cu orice mijloace, Laura Codruţa Kovesi, a susţinut tare că decizia afectează prea puţin DNA. Or avea motivele lor, aşa cum şi apoteoticii de ziua a şaptea le-or avea pe ale lor.

Am putut afla zilele acestea, citind păreri şi analize ale unor oameni printre care se numără şi unii cu pretenţii de specialişti într-ale bunului mers al sistemului judiciar românesc, cum CCR calcă în picioare lupta anticorupţie, cum trage apa peste un miliard de euro băgaţi de SRI în aparatură de interceptare, cum „bătrâneii” ăia de constituţionalişti sunt de fapt asmuţiţi de Daniel Morar, care se răzbună pe Kovesi, cum toţi infractorii din dosarele de corupţie vor zburda liberi şi cum avocaţii lor îşi vor şterge posterioarele cu filele de urmărire penală din dosarele în care procurorii au apelat la SRI pentru a pune în aplicare supravegherea tehnică. Unii analfabeţi juridic au mers până într-acolo încât să spună că însuşi SRI nu mai poate face interceptări. S-a indus ideea că justiţia fără SRI transformă România în rai infracţional. S-a folosit adjectivul negru, s-a vorbit de apocalipsă. Doliu total, eroul a fost înfrânt mişeleşte, pe la spate (eroul fiind DNA).

La nici unul dintre aceste personaje nu am citit despre diverse alte chestiuni. Nu am citit că, tipic româneşte, o parte a justiţiei pare că s-a realizat în toţi aceşti ani pe sistemul „las-o aşa, că merge aşa”. Că de nevoie (lipsa aparaturii şi a specialiştilor, dar şi a unei legi care face din SRI unica autoritate care poate intercepta comunicaţiile), procurorii au apelat la SRI, care a devenit un organ neoficial de urmărire penală. Negreşit, metoda a dat rezultate extraordinare, traduse mai ales prin reuşitele procurorilor DNA în aducerea în faţa justiţiei şi obţinerea de condamnări pentru mari corupţi şi reţelele lor de influenţă, care au contribuit cu mic, cu mare, la căpuşarea României.

La fel de negreşit este însă că această metodă, brevetată de unii drept „binomul”, care poate fi bună sau rea, în funcţie de capătul la care te afli (infractorii o blamează de mult, pentru că îi macină mărunt), nu respecta întru totul legea, ba chiar este suspectă, prin lipsa ei de transparenţă, de încălcarea unor drepturi fundamentale. Oricât ne pute treaba, şi infractorii sau suspecţii au aceste drepturi, iar lupta împotriva lor este condamnată din păcate, cam peste tot în lumea civilizată, la folosirea doar a metodelor „curate” şi cu legea în mână, oricât de dezavantajoase ar fi ele în raport cu capacitatea infracţională de a fenta aceste legi.

Pentru că dacă nu, mai devreme sau mai târziu, calea spre abuz mai întâi se crapă, apoi se poate deschide larg.

Oricât au accentuat DNA şi şefa sa, Laura Codruţa Kovesi, nu am citit prin prea multe locuri, zilele acestea, că de fapt procurorii anticorupţie sunt cel mai puţin afectaţi de această „interdicţie” de a se mai juca în aceeaşi ogradă cu ascultacii şi filatorii profesionişti ai SRI. Că dacă „motorul” DNA rămâne o ţâră făr’ de „curent”, ca să parafrazez chiar interceptările dintr-un dosar al DNA poreclit de presă „Motorul şi curentul”, atunci DIICOT şi restul parchetelor, în frunte cu cel al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rămân chiar cu ruşinea în mână. Ruşinea de a nu avea un aparat propriu care să pună în aplicare mandatele de supraveghere tehnică obţinute de procurori de la judecători.

De la Laura Codruţa Kovesi am aflat, din nou, că DNA are un astfel de serviciu tehnic, chiar dacă subdezvoltat faţă de cel al SRI, pe care l-a folosit şi încă o face în dosare, şi că în nici un caz dosarele unde probele tehnice instrumentate de SRI există nu se năruiesc o dată cu ele, pentru că sunt bazate şi pe multe alte probe. Faptul că întotdeauna în presă răzbat celebrele „stenograme”, interceptările făcute de SRI, nu înseamnă că ele sunt reginele dosarelor penale ale DNA, ci doar că sunt cele mai sexy probe din dosar. Asta a subliniat mereu DNA şi este greu de închipuit că nişte judecători pot condamna, în mai multe instanţe, pe cineva doar bazându-se pe vorbe spuse la telefon sau scrise în email.

De asemenea, nu am citit la înfocaţii cavaleri ai apocalipsei judiciare, care au prins grai ca la un semn, o argumentaţie clară despre ce efecte are decizia CCR şi despre ce urmează să se întâmple cu modul de a se face urmărire penală în România, fără SRI. Am fi aflat astfel clar că decizia CCR nu este retroactivă, deci nu acţionează în trecut (cei condamnaţi deja definitiv în dosare care au folosit şi probe obţinute de SRI nu pot să ceară revizuirea sentinţei).

Am fi aflat că dosarele aflate în curs de judecată pot fi afectate de această decizie doar dacă inculpaţii au invocat fix această excepţie de neconstituţionalitate în dosarele lor (am aflat că acest lucru s-a petrecut în doar 11 dosare) sau dacă se află în procedură de cameră preliminară, unde judecătorul verifică legalitatea probelor din dosar.

Pe scurt, am fi aflat că dosarele nu „pică” toate precum muştele la flamă, că marii corupţi nu vor înşfăca iar năstăsian frâiele României, şi că, chiar dacă unele probe aduse de SRI vor fi anulate în anumite dosare, acestea vor reuşi să rămână în picioare, dacă dosarul este bine întocmit de procurori, cu alte probe solide.

Punând cap la cap şi proiectul de ordonanţă de urgenţă anunţat de Guvern încă de acum câteva zile, am fi putut intui şi viitorul: procurorii şi poliţiştii judiciari vor putea folosi infrastructura tehnică a SRI în instrumentarea dosarelor penale. Slavă Domnului, un miliard de euro a fost salvat – sumă aruncată în public de europarlamentarul Monica Macovei, cum că ar fi fost cheltuită de SRI pentru punerea la punct a Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, argument menit poate să ne sensibilizeze faţă de indispensabilitatea SRI în faza de urmărire penală.

Evident, fără „curentul” de la SRI, „motorul” procurorilor nu va mai fi turat la maximum, cel puţin pe termen scurt. Până când sistemul îşi va face rodajul fără aditivul unui serviciu secret (care să ne înţelegem, rămâne valabil în ce priveşte sesizările şi iată, ca noutate de ultimă oră, pentru dosarele privind infracţiuni de terorism sau la adresa siguranţei naţionale), procurorii vor avea mai mult de muncă, cu şi aşa puţinele resurse pe care le au la dispoziţie în domeniul tehnic şi uman.

E de preferat însă un sistem judiciar cu lumini şi umbre inerente serviciilor secrete, dar cu rezultate notabile, unuia bazat pe propriile puteri legale şi constituţionale, în care procurorii şi poliţiştii, nu agenţii secreţi, pun osul la strânsul probelor şi care să poată livra nu peste mult timp aceleaşi rezultate? Şi care în schimb să mai poată fi şi transparent tras la răspundere, spre deosebire de negura unui serviciu secret?

Nu am aflat de la apocaliptici aceste lucruri şi nici aceste semne de întrebare, lămurindu-ne doar, dacă mai era cazul, că de prea multe ori vedem jurnalişti şi formatori de opinie amorezaţi, interesat sau nu, de instituţii sau de lideri salvatori de naţie.

De la ei am aflat doar despre un „câmp tactic” pârjolit de CCR, în care justiţia fără SRI pare că nu se poate întocmi. Ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar fi realmente trist pentru procurori şi înspăimântător pentru cetăţenii României.


Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook