untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Marti, 23 ianuarie 2018, 01:59
CULTURA  acum 5 ani

Alberta Mosnegutu copil geniu

Genială Fetita născută fără mâini scrie pictează cântă la orgă cu picioarele




Genială  Fetita născută fără mâini scrie  pictează  cântă la orgă cu picioarele
Puternica Alberta, minunea fără membre: abandonată la două luni, multipremiată la 10 ani

Fetita sade în mijlocul dormitorului jos, pe covor, tastând laptopul cu degetele de la picioare. Scobitura tălpii stângi face click pe mouse; talpa dreaptă o tine întinsă, ca balerinele, la câtiva centimetri deasupra tastaturii. Cele patru degete de la picioare tăcăne tastele perfect, la milimetru. Ar putea să scrie asa si cu ochii închisi. N-a gresit niciodată. Zâmbeşte cu chipul scăldat în sudoare. E trudă grea, dar ea nu recunoaste. Se munceste să-i scrie un email de încurajare lui Florinel Enache, militarul român mutilat în Afganistan. Îsi trage sosetele rosii cu văcute, înainte să-si verifice textul cu talpa dreaptă: “D-le Florinel, sunt Lorelei o fetită de 10 ani din Târgoviste. M-am născut fără membrele superioare si fără fermur. Cu toate acestea, sunt o luptătoare. În ciuda infirmitătii mele scriu, desenez si cânt la pian cu piciorul. Am câstigat multe premii. De curând mi-am lansat primul meu volum de poezii, din care am să-ti scriu o strofă din poezia mea preferată, Iubire de tară (...). D-le Florinel, a fi patriot înseamnă a-ti iubi tara si neamul, cum aţi făcut si d-voastră. Pentru mine sunteţi un simbol viu, marele erou de care are nevoie tânăra generaţie”.

De fapt, pe ea o cheamă Alberta Mosnegutu. Lorelei e numele de scriitoare. Căci săptămâna trecută si-a lansat prima ei carte cu poezii si proză, “Zâmbet de înger”. Şi s-a iţit asa pe scenă, în lauri şi-n aplauze – ea, un trunchi umblător, amestecat prin marea de oameni normali cu mâini si picioare. Ea, un moţ pitic de carne înfăşurat în rochiţă. Şi tot ea, fericită, legănându-se pe două jumătăti de picioare, vorbind publicului despre patrie, ostaşi şi iubire. Asa s-a născut Alberta, nu doar fără mâini, ci si fără femur, jumătatea de sus a piciorului. Prea speriată, mama ei bună a abandonat-o în spital, dar la două luni a salvat-o Viorica Pârvan, asistent maternal. Ea o creste si azi. Genunchi Alberta n-are – ceea ce s-ar putea numi genunchi i-a crescut în burtă, sub ovare. Boala ei se cheamă sindrom plurimalformativ. Noaptea visează că-i cresc aripi. Si e convinsă că s-a născut asa cu un rost. Dar asta-i altă poveste.

“Love story” cu degetele de la picioare

Înapoi, în dormitor. “Vreti să vă cânt?”. Îsi caută singură negativul pe laptop, se ridică în picioare în fata sifonierului si ne cântă cu foc, putin peltică, “Once upon a december”. Sunetele se însiră unduios - normal, a făcut câtiva ani de canto. Apoi: “Mami, orga!”. Mama Viorica îi dă o orgă de plastic, ea si-o asează singură în fată, prinzând-o firesc între tălpi – nu vrea să fie ajutată. Se pune din nou jos si ne cântă “Love story” cu degetele de la picioare. Ar putea să cânte bine si la pian, doar că n-are bani să-si cumpere unul.

E un mister cum a strâns Alberta zeci de premii la concursuri de muzică, poezie si pictură, depăsind sute de copii sănătosi. Pictează cu pensulă si culori la fel de usor cum tastează la laptop. Scrie cu pixul pe foaie într-o caligrafie perfectă, stând culcată pe o parte. Doar că n-o poate face prea mult cu talpa goală fiindcă îi îngheată repede. “Si nu pot scrie bine nici cu ciorapi, este ca si cum ar scrie cineva cu mănusi”, zice.  Merge la o scoală normală si are “foarte bine” pe linie. Ştie să deschidă singură uşa, când cu nasul, când cu obrazul. În bancă nu se poate aseza, e prea înaltă pentru ea. Stă pe un scăunel pliant din plastic adus de acasă, mic ca pentru păpusi. Dar si picioarele ei sunt mici. De aia nici nu poate să meargă prea mult, în cinci, zece minute oboseste si e musai să se aseze. “Doamna învătătoare îmi repetă mereu că eu nu sunt un copil handicapat, ci un copil normal cu nevoi speciale”, îsi nota Alberta la opt ani, în agenda ei personală. Acum, la zece ani, visează ca în scurt timp să conducă o fundatie pentru copiii cu handicap. Pur si simplu vrea să ajute. O întrebi de ce si răspunde simplu, cu nasul în vânt: “Din iubire”.

“...voi care nu aveti caiete si iubiti cartea”


A scris în cartea ei: “Când mănânc vă pun pe toti la masa mea. Mănânc încet, cu înghitituri mici si mă gândesc că, odată cu mine, mănâncă un copil bolnav, un copil al străzii sau un bătrân neajutorat. Când citesc sau scriu, zăbovesc în fata foii albe si mă gândesc că ati dori să scrieti cu mine si voi, cei care nu aveti caiete si iubiti cartea. Când dorm, vă aduc pe toti în patul meu. Voi, cei care dormiti pe stradă, în canale, pe scări de bloc”. Nu se odihneste niciodată. În timpul ei liber se chinuie să o îmblânzească pe Violeta, sora ei maternală de 13 ani, autistă. Stă la colt lângă usă si se leagănă continuu, arătându-şi dinţii ascuţiţi. Nu suportă s-o atingi. Si ea a fost abandonată, dar a luat-o tot mama Viorica, s-o crească. A vrut o soră pentru Alberta. Violeta nu vorbeste, scoate doar sunete nearticulate, dar Alberta o iubeşte oricum. Îi cântă, o mângâie si se chinuie să o înveţe să-ti spună numele. Abia când Violeta oboseste Alberta în sfârşit, are timp şi pentru ea însăşi. Îl foloseşte să mediteze: “Răbdarea este o virtute. Virtute înseamnă să fii bun, drept si corect”. Acum si-a mai pus în gând un lucru: îl va combate pe Stephen Hawking. “Voi demonstra cu o armă secretă că există Dumnezeu! Nu cum a zis el.... că nu există”. Numai ideea o înnebuneste. Ea stie 100% că Dumnezeu există. “Ştiu, fiindcă eu, uneori, mă joc cu îngerul meu păzitor”, zice, firesc. “Poftim?”.

Dialog cu îngerul păzitor

“Da, am un înger al meu şi vorbim în gând. Are o voce groasă, bărbătească. Îmi cere să cânt şi spune că sunt una dintre vocile din corul de sus, din cer. De aceea am scris într-o poezie că eu sunt şi în cer, şi pe pământ. El îmi spune cum să scriu şi ce să scriu”. Şi amuteste. Îi pare că, fără să vrea, a spus prea mult. Continuă mama: “Sunt ca nişte apariţii, îi vin numai atunci când e foarte speriată de ceva. Prima dată, mi-a spus că îngerul i-a vorbit acum doi ani, într-o zi când eram în microbuz. Era şapte seara, s-a înnoptat brusc şi a venit o vijelie foarte mare. Era ca o minitornadă, iar oamenii s-au speriat atât de tare, încât au început să se roage. Ea era blocată de frică, n-a scos un cuvânt. Apoi mi-a povestit că auzise vocea aceea care îi spunea că va ajunge cu bine acasă. Şi i-a mai spus să nu se sperie de felul în care arată căci a venit aşa cu un scop pe lume. Şi că ea şi-a ales să fie aşa”.

Prima dată când a paralizat-o frica atât de tare a fost în prima ei zi de grădiniţă. Imediat cum intrase în clasă şi o văzuseră cum e, nişte gemeni săriseră pe ea, să o strângă de gât. Voiau s-o ucidă, nimeni n-a înţeles de ce. De atunci, Alberta a refuzat grădiniţa. Şi tot de atunci, mereu când se emoţionează transpiră lac din cap până-n picioare, ca şi cum ar avea febră. Cât am stat de vorbă a schimbat trei rochiţe. “Mami, te rog, frumos, mă mai schimbi o dată? Şi poţi să mă ştergi la nas, te rog? Mulţumesc!”. E răcită şi tuşeşte politicos, aplecându-se cu nasu-n tălpi, cum a învăţat-o mama.

De curând are o nouă problemă. Trunchiul ei creşte extrem de repede, iar micile picioare abia dacă i-l mai pot susţine. Ca să se poată deplasa în continuare i-ar trebui un căruţ inteligent făcut pe comandă. Să-i permită şi mersul, dar cumva să se şi poată aşeza pe el când oboseşte, ca pe un scaun. Dar cine să i-l facă? Aşa ceva nu găseşti în comerţ. “Trebuie să fie ca un premergător”, zice Alberta. Ştie că premergătorul e pentru copii mici, dar nu-i e ruşine să o spună. De fapt, nu-i e ruşine de nimic. A învăţat la 10 ani ceea ce alţii nu învaţă nici la 80: “După cum îmi spune mama, eu sunt frumoasă si desteaptă, iar dacă se mai întâmplă să cad uneori, nici o problemă, mă ridic si merg mai departe, asta contează cel mai mult în viată”.



Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook