untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Duminica, 19 noiembrie 2017, 08:58
SOCIAL  acum 4 ani

Lehamitea de a mai fi român




Lehamitea de a mai fi român
De la „Ţiganiada” lui Ion Budai-Deleanu până la Romaniada din zilele noastre, s-ar putea zice două lucruri perfect antagonice, cu la fel de îndreptăţită măsură. Anume, fie că e o cale lungă, fie că e una foarte scurtă. Dacă ţiganii lui Budai-Deleanu, în notă comică şi parodică, erau cât se poate de români, după cum ne atrage atenţia însuşi autorul în „Epistolia închinătoare...” ce îi prefaţează capodopera, cam în acelaşi spirit, chiar dacă nu s-au bucurat încă, deocamdată, de o cât de modestă epopee (doar sub condeiul pişcător al lui Caragiale, pe ici, colo), românii, cel puţin la nivelul politicienilor, sunt şi ei cât se poate de ţigani, în majoritatea împrejurărilor, a treburilor de stat, a îndeletnicilor publice, vra să zică.

Geloşi pe gloria acestora, ţiganii adevăraţi, sau romii, după denumirea cu care s-au împopoţonat, au pornit şi ei un bâlci de zile mari, cu ocazia recentei duble încoronări ce a urmat decesului lui Florin Cioabă, adevărată şi jalnică caricatură, iertată să-mi fie cacofonia, a unei adevărate monarhii. De altfel, atât regele, primul cu acest statut, Ion Cioabă, se zice că văr de sânge cu Ion Iliescu, cât şi împăratul – să nici nu-i mai spun pe nume – au apărut pe scenă din nevoia devastatoare pe care a simţit-o acest bulibaşă prin comportament, autointitulat când „despot luminat”, când „emanaţie a revoluţiei” din decembrie, de a demola, prin ridiculizare, imaginea Regelui Mihai, cel ce adunase un milion de români la un loc cu ocazia vizitei, în sfârşit permisă, din luna mai a anului 1992. Simţind pericolul de a se vedea detronat, cel puţin din adoraţia sau simpatia tuturor celor care-l votaseră în Duminica Orbului, marele zâmbăreţ al naţiei a scos pe nas, precum „panglicarii în ale ţării” devoalaţi de Eminescu, aceste fantoşe, oameni de paie pe care i-a împodobit cu titluri de regi şi de împăraţi, prefăcându-se a-i lua în serios şi scoţându-i în prim planul vieţii social-politice.

Au trecut de atunci 20 de ani şi am continuat să trăim în aceeaşi mascaradă politicească, în plan general, dar şi în ceea ce-i priveşte în mod specific pe reprezentanţii etniei ţigăneşti, dându-le şi simandicosul nume de romi, care îl uzurpa chiar pe acela ce ne defineşte ca naţie. Pe când grecii au blocat încercarea ca o nouă republică independentă, ce fusese înglobată în fosta Iugoslavie, să apară pe scenă cu numele ei consacrat, Macedonia, românii au acceptat cu seninătate iresponsabilă titlul de romi pentru ţigani, drept care toată Europa ne confundă astăzi cu aceşti remarcabili concetăţeni ai noştri ce ne fac de minune în lumea întreagă. Mai mult, cei care mai folosesc în public numele de ţigani referindu-se la aceştia riscă, cu ilustra excepţie a expresiei „ţigancă împuţită” a lui Băsescu, să devină infractori, doar pentru că nişte indivizi semidocţi au găsit prin dicţionare că termenul poate avea şi o nuanţă peiorativă.

Astăzi, cei doi urmaşi ai „regelui” Florin Cioabă îşi dau în petec, în aplauzele „Împăratului Iulian”, cu declaraţii de genul „regele a murit, trăiască regii”, uitând că sunt doar nişte siniştri comedianţi ce nu fac decât să-şi bată joc de propria etnie, care în ansamblu nu doreşte nici monarhi şi nici titulatura de romi, ce li se pare lor înşişi caraghioasă şi fără nicio justificare.

Există însă profitorii de serviciu ai oricărei cauze suburbane, iar în acest caz marele profitor s-a autodenunţat în persoana lui Traian Băsescu, prin prezenţa sa la priveghiul defunctului, unde, ca de obicei, a vărsat, măcar la figurat vorbind, câteva lacrimi decorative. Câştigul domniei-sale nu se reduce la paftale şi lănţuge de aur primite în dar de la interlopii clanurilor respective. Marele profit se traduce în termeni electorali, luând absolut aberant în calcul unul sau chiar mai multe milioane de voturi ale etniei în cauză. La referendumul de anul trecut, marea majoritate a ţiganilor intervievaţi au declarat nu numai că vor participa la scrutin, ci şi că vor vota pentru demiterea celui ce s-a autopropulsat, tot ca un bulibaşă, la conducerea statului.

În fond, adepţii regilor ţigani îmbrăcaţi în aur de la cap la picioare sunt foarte puţini. Grosul etniei este format nu din interlopi. ci din muritorii de foame, cum sunt de altfel şi cei mai mulţi dintre cei ce ne mai numim, cu o anumită lehamite – asta poate şi din cauza lor –, români.



Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook