untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Duminica, 19 noiembrie 2017, 03:00
POLITICA  acum 4 ani

Crin Antonescu pnl

Prezidenţiabilul Crin Antonescu




Prezidenţiabilul Crin Antonescu
S-ar zice că, târâş-grăpiş, ne apropiem totuşi de alegerile prezidenţiale ce vor avea loc peste un an şi ceva, cu ocazia încheierii celui de al doilea mandat, obţinut prin fraudă, după toate probabilităţile, de acela pe care îl considerăm vinovatul de toate relele în perioada pe care a acoperit-o. Cel care clama, în campania pentru obţinerea primului mandat, pornirea la luptă împotriva „sistemului ticăloşit”, deşi probă mai mare de ticăloşie ca scena cu lacrimi de la înlăturarea lui „Dragă Stolo” nu se putea imagina, nu a făcut decât să extindă sistemul de corupţie deja existent, la proporţii apocaliptice. Totul cu un grobianism de neimaginat până la el, atât la nivel de comportament, cât şi de exprimare, cucerind totuşi, la început, simpatia populară printr-un limbaj colorat, mânuit cu un oarecare talent, dar şi cu sticle de şampanie aruncate în braţele mulţimii.

Din păcate, o asemenea atitudine, slujită de un limbaj împestriţat cu formulări gen „ţigancă împuţită” şi „găozar”, „zoaie” etc., nu se putea să nu lase urme şi continuatori, căci, nu-i aşa, Moldova nu-i a noastră, ci a urmaşilor urmaşilor noştri şi trebuie să se bucure cu toţii de inovaţiile pestilenţiale aduse în scenă de un adevărat geniu al răului, cum a fost şi a rămas Traian Băsescu. Marinarul obişnuit cu pegra porturilor internaţionale şi format în mare parte în climatul şi cultura acestora nu putea să nu lase demni continuatori ai năravurilor sale, în propriul partid mai întâi, dar şi, mai apoi, în partidele cu care s-a luptat, pe viaţă şi moarte.

Iată-l pe Crin Antonescu, liderul partidului ce s-a arătat mereu un adversar politic neînduplecat al băsismului, vorbind despre neînfricaţii săi chiloţei porniţi, vorba cântecului, „pe drumul tras de vajnicii tovarăşi”. Sau, ca ultimă perlă oratorică, declarând în apărarea poziţiei de a nu discuta cu protestatarii din Piaţa Universităţii că acolo „putem să vedem dacă ne înjură, sau ne înjură mai rău... că de pupat nu ne pupă nimeni”. Observaţi vreo diferenţă între acest limbaj şi limbajul academic al lui Băsescu? Eu nu. De la „huliganii” lui Ceauşescu şi „golanii” lui Iliescu nu am mai văzut o asemenea desconsiderare a gloatei şi respingere a oricărei tentative de dialog tocmai cu nişte oameni cărora, în fond, le împărtăşeşti convingerile, în cazul de faţă cele de respingere a toxicului, din toate punctele de vedere, proiect vizând cianurile la Roşia Montană. Ne putem întreba cu groază cum ar vorbi Crin despre Piaţa Universităţii, dacă aceasta ar milita chiar în favoarea cianurilor respective. Şi aici atingem, vrând nevrând, esenţa problemei, căci orice limbaj, până la urmă, e doar expresia unei atitudini. Şi dacă avem ceva de reproşat limbajului folosit de unul sau altul, cu atât mai grav e reproşul la adresa atitudinii din care izvorăşte şi pe care-o exprimă acesta.

Fiind vorba de atitudini, să facem câţiva paşi îndărăt, până la altă scenă memorabilă, aceea a convocării lui Băsescu în Parlament cu ocazia suspendării sale celei de-a doua, când Crin s-a jurat pe ce are mai sfânt că prezidentul în cauză nu se va mai întoarce în veci amin la Cotroceni. Ba a mai făcut şi un pariu de toată spaima, cum că, în caz contrar, el însuşi va ieşi din viaţa politică. Păi ia să avem noi puţintică răbdare, vorba lui Trahanache, asta e atitudine de om politic responsabil? Nu mai vorbim de faptul că de la Băsescu te poţi aştepta la orice surpriză, având mai ales la picioare Curtea Constituţională şi atâtea cozi de topor prin toate punctele cardinale ale politichiei. Dar, chiar şi în cazul vreunei certitudini absolute, dată prin concursul divin, un om politic serios nu intră în asemenea rămăşaguri, doar pentru a ne lăsa gură-cască pe noi, muritorii de rând. E ca la o joacă de copii, sau ca pe la corturi, cu nemuritoarea vorbă: „Să moară mama!”. Ei bine, Băsescu s-a întors sănătos şi întreg la Cotroceni. A dispărut cumva marele şi ţanţoşul liberal guraliv din viaţa politică? Pare-mi-se că nu!

Crin Antonescu a avut toate condiţiile, cel puţin de la alegerea sa în fruntea unui important partid politic, să se maturizeze. Lucru care, din păcate, nu s-a întâmplat nici acum. Văzut, până la un moment dat, ca o mare speranţă a politicii româneşti, a făcut tot ce era omeneşte posibil pentru a deziluziona. Şi, tot din păcate, rămâne în continuare singurul actor de pe scena politică de luat în considerare pentru scaunul prezidenţial. În jurul lui e un vid total, pe care Ponta nu-l va putea umple vreodată, cu dosarele sale încărcate şi mânăriile prin care s-a ilustrat.

Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook