untitled 2
"La Buzau, noi dam ora exacta. Stiri si opinii non stop"
Miercuri, 25 aprilie 2018, 05:49
POLITICA  acum 5 ani

Victor Ponta psd

Procurorii fără Dumnezeu din ţara lui Ponta




Procurorii fără Dumnezeu din ţara lui Ponta
Întreg dosarul de corupţie de la liceul „Dimitrie Bolintineanu”, din Bucureşti, s-a transformat dintr-o operaţiune serioasă de demascare şi pedepsire a şpăgii din sistemul de educaţie într-o telenovelă în care cei mai înalţi demnitari din stat au ales să lăcrimeze ca gospodinele, aşa cum dă bine la electori, în loc să susţină interesul legii. Cu ochii în soare şi cu scuipaţi pe rever au rămas procurorii şi poliţiştii. Sistemul judiciar din România a arătat din nou că şi-a păstrat reflexul de chelner: acela de a se apleca binevoitor în faţa barosanului care dă comanda.

Ca să scăpăm din start de toate sensibilităţile, ipocriziile şi tremolo-urile afectate care au băltit în ultimele zile în jurul acestui scandal, în care „copiii” de la „Bolintineanu”, în fapt tineri adulţi de 18 sau chiar 19 ani, au ajuns nişte victime ale „statului poliţienesc”, vă propun un exerciţiu de imaginaţie.

Să presupunem că în ziua BAC-ului, la liceul „Bolintineanu” ar fi avut loc o crimă. În faţa elevilor, de faţă cu profesorii. O tragedie. Poliţia şi procurorii ar fi năvălit în forţă, ar fi izolat zona şi i-ar fi ţinut pe toţi martorii câteva ore bune, fiind vorba despre peste 100 de persoane, să dea declaraţii pentru a-l identifica şi a-l prinde pe ucigaş.

Ar mai fi ieşit domnul premier Victor Ponta la televizor, să condamne maniera „comunistă”, demnă de „epoca Morar-Macovei”, în care se desfăşoară ancheta? S-ar mai fi îmbrâncit părinţii elevilor martori la tragedie cu poliţiştii, pentru a-şi lua copiii obosiţi de probele de BAC, acasă? Probabil că nu. Probabil că „statul poliţienesc” pe care îl acuză premierul Ponta ar fi funcţionat atunci normal, iar oamenii legii şi-ar fi făcut doar treaba, într-o manieră cinică, rece şi dură. Exact aşa cum au încercat să o facă şi în cazul de corupţie.

Din păcate, în România prea puţină lume înţelege că şpaga, mai ales în sistemul de stat, este totuna cu o crimă. Doar că nu curge sânge. La fotbal pe maidan, însă, dacă nu curge sânge înseamnă că n-a fost fault. Nu poţi să te miri, deci, când priveşti o elevă ieşită de la audieri, cum strigă exasperată că şi-a plasat banii de şpagă într-o investiţie care s-a fâsâit: „S-a spus că la română s-a pus bani şi s-a copiat. Trebuia să luăm nouă, zece”.

De aceea, în România, procurorii şi poliţiştii care îşi fac datoria într-un dosar penal ajung să fie condamnaţi de la cel mai înalt nivel. Premierul Ponta acuză ilegalităţi chiar în timp ce ancheta este în desfăşurare.

Ministrul Radu Stroe îşi muştruluieşte poliţiştii din subordine că au bruscat un părinte, suflet sensibil, căruia îi era sechestrat copilul în liceu. Domnule ministru, oricât de părinte ai fi şi oricât ţi-ai iubi copiii, atunci când îmbrânceşti un poliţist, la Codul Penal tot ultraj scrie. Acel părinte, care avea de altfel dreptatea sa, a avut de-a face nu cu brutalitatea poliţiştilor, ci cu clemenţa lor: el nu a fost încătuşat şi băgat la dubă, apoi amendat sau urmărit penal. El a scăpat cu o dojană.

Din păcate, în tot acest tămbălău din care astăzi am aflat de la Procurorul General al României ceea ce bănuiam de la bun început, că nu s-a comis nicio ilegalitate, ci doar că s-a comunicat execrabil, a existat şi reversul medaliei: maniera dezastruoasă în care procurorii au gestionat audierile şi au comunicat public în acea zi. Nu a fost greu să se ajungă la un fiasco, cu un purtător de cuvânt al Parchetului Tribunalului Bucureşti care nu a răspuns toată ziua solicitărilor presei pentru lămuriri.

Probabil că procurorii care coordonează dosarul „Costica Vărzaru – Bolintineanu” merită premiul „Morcovul de Aur” de la breasla procurorilor, pentru felul în care au gestionat audierea elevilor de la liceul din cartierul Rahova. Mai întâi, ei au decis că este cazul să pregătească două autocare ale Poliţiei şi să le trimită în curtea liceului, chiar în timpul ultimei probe de BAC, pentru a îmbarca elevii dornici să dea declaraţii chiar în ziua respectivă. Perfect legal, perfect legitim, într-un caz în care era vorba de 112 martori prioritari (aproximativ 250 în total) şi în care principala acuzată, directoarea Costica Vărzaru, este închisă în arest pentru doar 29 de zile, apoi, teoretic, ea poate fi eliberată şi poate influenţa elevii să îşi ţină gura.

Şi totuşi, atât de greşit din punct de vedere al imaginii. Nu poţi să îţi permiţi să recreezi scene cu iz sovietic, în care iei cu arcanul o sută de elevi din curtea şcolii, nevinovaţi în faţa legii, şi să îi duci la secţie la grămadă. Dacă oficialii care coordonau ancheta ar fi comunicat publicului şi părinţilor de la bun început ce se întâmplă şi în baza căror legi, poate că acest iz sovietic s-ar mai fi evaporat.

Apoi, a existat momentul Ponta: stat poliţienesc, aşa ceva nu se poate, nu există mandate de aducere. Brusc, procurorii au sărit din lac în puţ. După ce au venit decişi să aplice legea dur, cu autocarul, au început să tremure. Au decis să schimbe total abordarea, au trimis autocarele la garaj şi au amânat audierile, relaxând maniera de citare la audieri. Astfel, dacă la început păreau nişte oameni care puteau fi acuzaţi de reflexe sovietice, dar care îşi făceau corect meseria, procurorii au reuşit până la urmă să arate ca nişte trestii care se înclină când bate vântul tare de la Guvern.

Unii cetăţeni au strigat „bravo, Ponta”, ai adus lucrurile în umanitate, nu se poate să iei elevii cu autocarele la secţii. Alţii însă au strigat „bravo, Ponta”, ai reuşit încă o dată să arăţi că nu îţi pasă de reguli decât atunci când ţi se potrivesc mănuşă ţie. Intervenţia politicului în justiţie sună a lucru mare şi greu de demonstrat, dar aşa a mirosit, în acea zi de luni, tărăboiul din curtea liceului „Bolintineanu”.

Premierul nu s-a oprit însă aici. El a continuat şi zilele următoare, dând dovadă că intervenţia sa publică nu a fost doar o ieşire de imagine. Premierul Ponta a început zilele acestea să creadă în Dumnezeu. Procurorii nu sunt nişte „dumnezei”, trebuie să răspundă şi ei în faţa cuiva, a spus domnia sa, iar pentru eşecul exploziei de la Iaşi, el i-a mulţumit tot lui Dumnezeu.

Încă o dată, Victor Ponta a arătat că este mai preocupat de „pacea socială”, aşa cum singur a spus, decât de aplicarea legii. Chiar dacă nu se află în campanie electorală şi are o majoritate de 70%, Ponta a fost mai preocupat de liniştea sufletească a câtorva sute de cetăţeni cu drept de vot, decât de pedepsirea unei fapte de corupţie. E de înţeles, pentru un lider de partid care a produs atâţia urmăriţi penal şi condamnaţi pentru această corupţie.

Cât despre Dumenzeul invocat de Victor Ponta, aş spune că un procuror adevărat într-o justiţie care funcţionează ca lumea nu are Dumnezeu. Nici la Guvern, nici pe străzile din cartier, nici în curtea şcolii. Dumnezeul unui procuror trebuie să fie legea, iar el trebuie să răspundă doar în faţa legii. Însă pentru un politician, un procuror fără Dumnezeu e un lucru de temut, iar poate că în aceste zile Victor Ponta s-a gândit şi la faptul că, din exces de zel sau nu, procurorii au ajuns să îşi permită cam multe.


Editorial

Editorial: Molima PSD
coruptie psd
Molima PSD

Arhiva stiri

2017
2016
martie (10)
mai (2)
iulie (5)
august (3)
2015
martie (8)
mai (3)
iulie (6)
august (4)
2014
martie (5)
aprilie (11)
mai (21)
iunie (11)
iulie (2)
2013
martie (209)
aprilie (57)
mai (15)
iunie (11)
iulie (27)
august (17)
2012
0000

Evenimente

Noutati

Chestionar

Publicitate

 Spatiu destinat publicitatii!

Curs valutar

Vremea

FaceBook